Expunerea perfecta
Expunerea perfecta
Pentru a intelege mai bine notiunea de dynamic range, inchipuiti-va ca scena este o conducta de apa avand diametrul tevii egal cu acest DR, iar aparatul dumneavoastra este un dop, de asemenea cu un diametru egal cu DR-ul senzorului. Pentru a opri curgerea de apa aveti nevoie de un dop cel putin egal cu diametrul conductei. Pentru a sti cum sa il potrivim, cititi pasii urmatori.
Setarile de expunere sunt compuse din 3 factori: ISO, apertura, timp de expunere. Diferentele de ajustare sunt in asa fel alese de producatori, incat treptele de reglare pentru oricare dintre valori sunt identice.(ex.: daca scadem cu un pas apertura si crestem cu un pas timpul de expunere, luminozitatea ramane nemodificata).
1. ISO – image sensitivity option – sau sensibilitatea senzorului de imagine
ISO caracterizeaza sensibilitatea celulelor de pe senzor responsabile de captarea luminii, ori a chimicalelor dintr-un film foto. Cu cat valoarea ISO este mai mare, cu atat celulele raspund mai repede la polarizarea luminii, fapt pentru care veti mai intalni denumirea de “ISO speed” (viteza ISO).
Camerele digitale reglabile au valori ISO intre 50 si 400/800, in timp ce senzorii mari ai DSLR-urilor permit sensibilitati de pana la iso1600/3200. Ce este esential de retinut este ca valori mari ISO au dezavantajul lor: producerea de zgomot pe imagine (image noise). Reactionand mai repede, celulele devin inexacte in aprecierea nuantei culorii, a intensitatii si produc acea granulatie nedorita.
2. Apertura
Apertura este similara cu deschiderea diafragmei si invers proportionala cu F-number. Numarul F reprezinta un raport egal cu apertura in functie de distanta focala. Valori uzuale, in ordinea descrescatoare a aperturii: 1:2.8 sau f/2.8 (adica 1/2.8 din focala), 1:3.5 .. 1:16. O apertura mare duce la o cantitatea mai mare de lumina admisa spre senzor, asadar la o luminozitate mai mare a cadrului. Un efect secundar il reprezinta DOFul, adica dimensiunea zonei de claritate, de focus. O apertura mare (1:1.8) duce la o zona restransa de focus, imprejmuita fata / spate de o imagine incetosata. Aperturi mici (1:8.0 la compacte, 1:16 la SLR) conduc la imagini cu un sharpness general acceptabil.
3. Timpul de expunere
Timpul de expunere este una dintre cele mai frumoase jucarii . El reprezinta durata in care cortinele ce acopera senzorul stau deschise pentru a primii lumina. Valorile foarte mici (1/4000, 1/2000) sunt de fapt niste pseudotimpi (cortinele nu ar putea fizic sa parcurga distanta senzorului intr-un timp asa de scurt fara sa se distruga), insa cantitatea de lumina este limitata prin deschideri mai mici ale cortinelor, obtinandu-se un efect similar daca timpii ar fi reali. Conteaza mai putin aceste date, mai important este rezultatul. Cu cat timpul de expunere este mai mare, cu atat luminozitatea fotografiei finale creste. Pe toata durata expunerii lumina loveste senzorul, asa ca orice miscare a subiectelor sau a aparatului va fi inregistrata in imaginea finala. Timpi mari pentru subiecte rapide pot duce la subiecte miscate, in timp ce timp prea mari pentru vibratiile aparatului duc la fotografii miscate (se recomanda cel mult 1/60 daca nu folositi trepied; valoarea este subiectiva, depinde si de indemanare si de “mana de tir” a fotografului )
Setarea manuala a tuturor acestor valori in functie de scena cere experienta; fiti insa atenti de fiecare data la valorile alese automat de aparat (atunci cand apasati shutterul pe jumatate). Utilizati ISO scazut oricand se poate pentru fotografii lipsite de noise, dar nu ezitati sa il cresteti cand duceti lipsa de lumina; mai degraba o fotografie zgomotoasa decat una miscata care ajunge in 80% din situatii in Recycle Bin.
Aparatele cu setari manuale va pune la dispoztie modurile cu prioritati Av,Tv si P (un fel de ISOv unde dvs. setati doar o valoare, iar el le ajusteaza pe celelalte doua astfel incat sa corespunda unei expuneri corecte.
Pentru cadrurile cu dynamic range ridicat, putem aborda tehnica de bracketing sau HDR. Fixam aparatul pe un trepied si tragem mai multe cadre identice, insa de expuneri diferite. Utilizam apoi un software specializat – Photomatix si suprapunem cadrele realizate oprind din fiecare portiunea expusa corect. Pentru scene cu HDR cauzate de un cer stralucitor, putem monta un filtru polarizator, de preferinta circular ca sa ne scutim de ajustari suplimentare, sau ND-filter. Acesta opreste surplusul de lumina si previne zonele arse.
Practica ne perfectioneaza, spor la pozat!
Autor: www.fotolitera.com


Comments are closed on this post.